Tags
Aceste rânduri sunt despre un câine. Dar nu au nicio legătură cu derby-ul Steaua – Dinamo din această seară. Dacă doriți informații despre meci, vă recomand gsp.ro .
Ieri, peste drum de Cercul Militar, un câine lătra (nu la lună!) la mașini. Tare și hotărât. Voia să traverseze și tot fluxul acela de cutii din oameni și roți îl împiedica. Afară era călduț, soare și lumină moale cum e doar primăvara, pe la 6 seara. Pe trotuar era plin de oameni care așteptau resemnați schimbarea culorilor de la semafor. Mai în spate puțin, o florăreasă vindea flori pe o tarabă improvizată: zambile, lalele și narcise, că doar e sfârșit de martie. În timpul ăsta, același hămăit energic. Câinele s-a oprit din lătrat doar când s-a făcut verde pentru pietoni și când a zbughit-o printre toți oamenii care așteptau indiferenți. Nu și-a riscat viața aruncându-se printre mașini, dar a dus lupta lui cu ele. Șoferii cu siguranță nu l-au auzit. Și nici pietonii care erau lângă el nu l-au observat. Cine are timp pentru câini care latră? Așa e, nimeni. Pentru că dacă l-am fi privit pe el, câinele de ieri de la Cercul Militar ne-am fi dat seama că pentru ce îți dorești trebuie să lupți responsabil, dar cu toate mijloacele. Și câinilor le-o fi ușor, dar noi suntem oameni și totul trebuie să fie greu.
